Nici cazut si nici pierdut!
„Asa vorbeste Domnul: ‚Cine cade si nu se mai scoala? Sau cine se abate fara sa se intoarca iarasi?’” (Ier 8.4)
Pentru echipa de gimnastica feminina a Romaniei, sigur existau sperante mari in acest an. Sperante au nutrit si gimnastele care au muncit mult si antrenorii acestora, dar si cei care au asistat la aceste jocuri din fata televizorului sau, mai privilegiati, din tribunele de la Londra. Insa, chiar daca o parte din sperante au fost implinite, o mare parte au fost spulberate, iar dezamagirile au venit pe masura asteptarilor, iar cel mai mult le-au resimtit cei care au muncit. Si spectatorii si telespectatorii s-au simtit frustrati si furati, dar cei care, ani de zile, au muncit enorm, cred ca au suferit mai mult decat noi putem estima. Doar unul dintre multele elemente, executate pe podium, implica exercitii pregatitoare si repetitii dureroase si obositoare. Citește mai mult »Nici cazut si nici pierdut!
Asta asteptam mereu, doar ca atunci cand gandim, lucram si abia apoi ne rugam astfel (punem carul inaintea boilor), nu vesnicia o avem in vedere, nu „veacul viitor”, ci „veacul” acesta. Adica viata aceasta, care este plina de probleme, pe care le asteptam sa treaca, fara sa intelegem ca viata este ca un rau cu sloiuri care nu se vor topi niciodata. Si daca asteptam sa treaca sloiurile, asta nu se va intampla, decat daca va seca apa: problemele acestei vieti inceteaza doar odata cu ea, sunt indisolubil legate.