Un bun plan pentru noul an
„Eu zic Domnului: ‚Tu esti Domnul meu, Tu esti singura mea fericire!’” (Ps. 16:2)
A mai trecut un an, a sosit altul. Nu a venit nici sfarsitul lumii si nici nici nu s-a schimbat ordinea ei, astfel incat sa inceapa sa ploua cu carnati sau cu masini sau cu case sau cu alte foloase, mai mult sau mai putin asteptate, cautate, castigate. Anul nou, pe care l-am asteptat ca pe un balon umflat cu impliniri de nerealizat, s-a spart, iar sperantele s-au spulberat. Citește mai mult »Un bun plan pentru noul an
Asta asteptam mereu, doar ca atunci cand gandim, lucram si abia apoi ne rugam astfel (punem carul inaintea boilor), nu vesnicia o avem in vedere, nu „veacul viitor”, ci „veacul” acesta. Adica viata aceasta, care este plina de probleme, pe care le asteptam sa treaca, fara sa intelegem ca viata este ca un rau cu sloiuri care nu se vor topi niciodata. Si daca asteptam sa treaca sloiurile, asta nu se va intampla, decat daca va seca apa: problemele acestei vieti inceteaza doar odata cu ea, sunt indisolubil legate.