Sari la conținut

Moarte

Istorioare inspaimantatoare cu „raposati nedecedati”

„S-ajunga rugaciunea mea inaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; caci mi s-a saturat sufletul de rele si mi se apropie viata de Locuinta mortilor. Sunt pus in randul celor ce se coboara in groapa, sunt ca un om care nu mai are putere. Stau intins printre cei morti, ca cei ucisi si culcati in mormant, de care nu-Ti mai aduci aminte si care sunt despartiti de mana Ta. (…) Oare pentru morti faci tu minuni sau se scoala mortii sa te laude?” (Ps. 88:2-5, 10)

Am auzit, in copilarie, povesti „de groaza” despre oameni care, fiind declarati decedati, erau ingropati, desi ei nu erau „morti de-a binelea” si, astfel, bietii oameni se trezeau, mai tarziu, in mormant, unde, evident, mureau a doua oara, o moarte inspaimantatoare. Aceste istorisiri, unele cu date exacte, le credeam atunci, cu speranta, insa, ca poate nu sunt chiar adevarate, ca oamenii aceia au murit „de-adevaratelea” de prima data. Si mai speram si ca, in zilele noastre, medicina fiind mai avansata, riscurile acestea ar fi eliminate. Cum sa mai fie astfel de incidente posibile in zilele in care medicii sunt de-multe-stiutori si, chiar daca nu au drept sau putere de viata si de moarte, pot macar, cu instrumentele lor, sa faca in asa fel incat aceste doua stari sa fie fara niciun dubiu delimitate? Si ca om adult, asta credeam pana mai ieri, cand o stire mi-a aruncat convingerea la pamant.

Citind presa deunazi, un titlu mi-a atras atentia, caci mi-a amintit de temerile mele de altadata, care, in niciun caz, nu se vroiau confirmate si reactivate, dar si pentru ca saptamana aceasta am avut o mai mare sensibilitate la subiectul „moarte”, dupa ce, in week-end-ul trecut, intr-un discret si nu foarte populat parc bucurestean, un batran cardiac a murit in fata noastra, a putinilor trecatori. Am dat click pe link-ul „atragator” Citește mai mult »Istorioare inspaimantatoare cu „raposati nedecedati”

Unde este Dumnezeu cand oamenii mor?

„Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom. 8.38-39)

Mi s-a parut incredibila povestea unei victime a accidentului din Muntenegru. Un om, intrat in etapa mai varstnica a vietii, fara a fi prea batran, avea probleme cu inima si urma sa se opereze la intoarcerea din excursie. In fapt, operatia ar fi trebuit sa aiba loc inainte, dar nu mergea un aparat si aceasta … i-a schimbat viata, in fapt, i-a luat-o. Ca sa fie cazul si mai contrariant, omul se pare ca a vrut sa cedeze biletul excursiei pentru ca, probabil, nu se simtea bine, insa cuscrul sau, caruia a vrut sa ii cedeze acest bilet, a refuzat, fiind o persoana reticenta la excursiile cu autocarul.

Citește mai mult »Unde este Dumnezeu cand oamenii mor?

Departe de moarte

„Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.” (Ecles. 9.12) „Caci pentru orice lucru este o vreme si o judecata, si nenorocirea paste pe om. Dar el nu stie ce si cum se va intampla, caci n-are nici cine-i spune.” (Ecles. 8.6,7)

Si, chiar daca i-ar spune, nu ar crede. Oamenii traiesc fara sa isi dea seama ca, in timp ce ei isi duc viata linistiti si crezandu-se departe de orice pericol, cu atat mai mult de moarte, fara stiinta lor au loc evenimente si planuri care le vor rasturna sau chiar curma existenta. Oameni pe care nu i-au cunoscut, la care nu s-au gandit niciodata, le apar deodata in fata (nu neaparat la propriu) si le pun punct. In aceasta situatie s-a aflat si Sean Smith, ofiterul care raspundea de comunicatii la consulatul american de la Benghazi, Libia, acolo unde patru diplomati au fost ucisi, in proximitatea datei de 11 septembrie (probabil in mod simbolic la aceasta data, care a insemnat implinirea, anul acesta, a 11 ani de la atacul asupra turnurilor gemene). Citește mai mult »Departe de moarte

Cum sa traiesti o viata imprevizibila

„Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei” (Eclesiastul 9.12).

Saptamana aceasta am citit un apel umanitar, pentru salvarea vietii unui medic. Dar nu doar ca medicul s-a imbolnavit pare putin mai greu de crezut, dar, cu adevarat paradoxal, este ca:

Citește mai mult »Cum sa traiesti o viata imprevizibila

„Esti bine?”

„Femeia a ramas insarcinata si a nascut un fiu chiar pe vremea aceea, in anul urmator, cum ii spusese Elisei. Copilul s-a facut mare. Si intr-o zi, cand se dusese pe la tatal sau la seceratori, a zis tatalui sau: ‚Capul meu! Capul meu!’ Tatal a zis slujitorului sau: ‚Du-l la mama sa!’ Slujitorul l-a luat si l-a dus la mama sa. Si copilul a stat pe genunchii mamei sale pana la amiaza, si apoi a murit. Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a inchis usa dupa ea si a iesit. A chemat pe barbatul ei si a zis:

Citește mai mult »„Esti bine?”

Despre suicid (II)

Care sunt cauzele unui suicid?

La aceasta intrebare, crestinii, care au tendinta de a explica totul doar prin raportarea la divinitate si la relatia om-Dumnezeu, ar raspunde, cred ca aproape invariabil: Diavolul, prin despartirea de Dumnezeu si neincrederea in El. Pare un raspuns simplist, dar doar pare. De ce?

Cei care nu Il introduc pe Dumnezeu in explicatiile lor incearca sa explice gestul suicidal din perspectiva psihologica sau sociologica, combinand insa frecvent cele doua perspective, bineinteles, cu preponderenta uneia: cauzele au de-a face fie mai mult cu individul, fie cu societatea.

Citește mai mult »Despre suicid (II)

⇑