Tipatul tacut sau omul surd?

„Domnul i-a zis: ‚Iesi, si stai pe munte inaintea Domnului!’ Si iata ca Domnul a trecut pe langa pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vant tare si puternic, care despica muntii si sfarama stancile. Domnul nu era in vantul acela. Si dupa vant, a venit un cutremur de pamant. Domnul nu era in cutremurul de pamant. Si dupa cutremurul de pamant, a venit un foc: Domnul nu era in focul acela. Si dupa foc, a venit un susur bland si suptire. Cand l-a auzit Ilie, si-a acoperit fata cu mantaua, a iesit si a statut la gura pesterii. Si un glas i-a vorbit, zicand: ‚Ce faci tu aici, Ilie?’” (1 Regi 19.11-13)

 Si-a petrecut 23 de ani pe un pat de spital, intr-o stare vegetativa. Cel putin asa credeau medicii, care i-au anuntat familia ca se afla in coma profunda. In 2006, o serie de analize au aratat ca barbatul era perfect constient de ceea ce se intampla in jurul sau. Este vorba despre un belgian, astazi in varsta de 46 de ani, care povesteste intr-un interviu cum a trait 23 de ani pe un pat de spital stiind si auzind tot, dar fara a putea sa reactioneze in vreun fel.

 

 … Si nu este singurul caz de acest fel, de care am citit in presa. Acesta este insa de data recenta si impactul mai „proaspat”. Cel mai mult m-a impresionat declaratia pacientului considerat, pana acum trei ani, de lumea medicala (!), o leguma: „Tipam, dar oamenii nu ma puteau auzi”.

Cate alte voci oare nu auzim? Vocea lui Dumnezeu, vocea aproapelui, a propriei constiinte?

Au amutit acestea, rapuse de „paralizie” sau am surzit noi?

Ce l-ar putea face pe Dumnezeu sa „taca”? Indiferenta, refuzul omului de a asculta?

Ce ar putea reduce la tacere omul? Ce i-ar putea rasfrange tipatul spre inauntru? Indiferenta, egoismul, respingerea mea?

Ce mi-ar putea amuti constiinta? Aici nici macar intrebari retorice nu pun…

Nu cumva, in cazul „tipetelor” de acest fel, problema nu este la sursa, ci la mine?

Oricare ar fi raspunsurile la intrebarile formulate mai sus, putine in raport cu multele care se pot pune pe tema aceasta, mai presus de cauzele unui „tipat mut”, cred ca se afla Solutia imbatabila, la care oricine poate avea acces. Una care ne poate ajuta sa auzim nu doar tipetele, ci si soaptele si orice zgomot, chiar si cel mai „bland susur”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *