„Si ce vom fi nu s-a aratat inca. Dar stim ca, atunci cand Se va arata El, vom fi ca El.” (1 Ioan 3.2)
Saptamana aceasta am aflat, din “Adevarul”, ca exista o emisiune – „Frumusete pe muchie de cutit” – si ca aceasta emisiune are o audienta fabuloasa. Pentru ca oamenilor le place sa vada metamorfoze spectaculoase, care altadata erau considerate imposibile. O, ce frumos era cand citeam, in povesti, de astfel de transformari incredibile si pare si mai frumos cand vezi ca frumusetea si intinerirea nu tin doar de domeniul fantasticului sau de ceea se poate realiza prin alte parti, ci au devenit si pot fi si pe meleagurile noastre realitati. Cam asa imi explic eu audienta pentru acest tip de emisiune. A, si daca aceste lucruri au de a face si cu persoane cunoscute sau sunt posibile si pentru mine – cu atat mai bine pentru televiziune!
Imaginile pe care eu le-am vazut pe prima pagina a cotidianului mentionat (varianta online), „inainte” si „dupa”, erau intr-un contrast cu adevarat „izbitor”… Mi-am dat seama insa ca, desi aceste schimbari atrag pentru ca au de a face cu „omul exterior”, ele contin lectii si pentru cel interior… Cand am vazut cele doua fotografii antagonice, m-am gandit cum va fi la venirea lui Isus, cand mortii vor invia si orice defect fizic va disparea… Cat de mare va fi transformarea noastra atunci!
Cine putea sa creada, acum cateva sute de ani, ca dantura poate fi refacuta integral (e adevarat ca nu in mod natural), ca pielea ar putea fi intinsa si cate si mai cate sunt astazi posibile chirurgical sau prin alte mijloace?… Nimeni… Iar acestea sunt astazi frecvente!
Daca un antic – sau un medieval – nici nu putea sa isi imagineze ceea ce azi a devenit deja „normal”, nu cumva cine nu crede in inviere si transformarea trupurilor la venirea Lui se afla intr-o situatie similara si ar putea fi considerat „inapoiat”?
Daca un om poate fi, prin mijloace umane, atat de mult transformat (din punct de vedere fizic), cu cat mai mult poate sa realizeze Dumnezeu, care este Atotputernic, lucruri de neimaginat! Si daca eu cred ca aceste schimbari pot sa aiba de a face si cu mine, in sensul ca pot fi beneficiar, cu atat mai bine, caci, ATUNCI, le voi primi in dar… doar – si nu mai doar – daca, ACUM, L-am primit pe El ca fiind cel mai insemnat Dar.