„Toti proorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El, capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor.” (Faptele Apostolilor 10.43)
27 septembrie – o mare sarbatoare religioasa evreiasca, Yom Kippur, cunoscuta in limba romana, in mediul religios crestin ca Ziua Ispasirii, iar in cel laic (mass media) ca Ziua Iertarii. In fapt, ambii termeni sunt corecti, deoarece, in limba ebraica, kippurim (de la kaphar) inseamna „a acoperi”, actiune corelata in acest caz cu pacatul. Evenimentul a fost instituit in timpul lui Moise si consemnat in Cartea Legii, asezata langa chivotul vechiului legamant. Ceremonia este descrisa pe larg in Leviticul 16, nu o voi revizui acum aici si nici nu voi face referiri la modul in care evreii serbeaza, in prezent, ziua mentionata (diferit de modul mentionat in Vechiul Testament). Despre acestea sunt destule referiri pe Internet. Ce m-a impresionat pe mine a fost descoperirea pe care am facut-o azi si pe care vreau sa o impartasesc si cu cititorii acestui blog.
Stiati ca Ioan Botezatorul a fost vestit de un inger tatalui sau, Mare Preot in acel an, in chiar Ziua Ispasirii? Stiam asta, dar nu am intuit semnificatia, nu am realizat pana acum ca, in planul Lui, era ca Profetul Pocaintei sa fie fagaduit chiar intr-o zi cunoscuta si ca una a Pocaintei. In aceasta zi a fost vestit cel a carui misiune era strans legata de cea a Celui care venea dupa el si care urma sa aduca acoperirea deplina a pacatelor celor care ascultau primul glas. Si nu doar a pacatelor celor de atunci si acolo, ci din orice perioada a istoriei acestui pamant, cu o singura conditie: cea a credintei in Cel care poate, vrea si a dat Totul, pentru a acoperi pacatele marturisite.
Templul de la Ierusalim nu mai exista de mult. Dumnezeu insa, Cel care a instituit si desfiintat prin Jertfa lui Hristos ceremonialul pamantesc al acestei sarbatori, asteapta insa o slujire conforma cu semnificatia Zilei Ispasirii, cu diferenta ca aceasta nu mai trebuie sa fie aici legata de spatiu, ritual si timp. Cercetarea de sine, marturisirea si parasirea a tot ceea ce contravine Scripturii sunt dependente acum nu de o cladire, alte fiinte umane, animale pentru sacrificiu sau de o anumita zi. Consacrarea deplina poate si trebuie realizata in prezenta Celui care este accesibil oricand si oriunde, in mod gratuit, fara intermediari de niciun fel. Asa ca, si daca nu sunt evreica in timpurile de atunci (sarbatoarile de acum sunt mult schimbate in ce priveste ceremonialul, iar in privinta semnificatiei, din perspectiva crestina, nule), nimic nu ma impiedica sa pot sarbatori spiritul acestei Sarbatori in fiecare zi si oriunde, ceea ce, in mod cert, este un avantaj, nu?