Sari la conținut

Meditatii

Viata la raspantii

„Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise.” (Ios. 1.3)

Cand simtim ca vietile noastre sunt niste vase sfaramate, asupra carora ori de cate ori ne plecam ne ranim, cand ne percepem existentele ca pe ceva ce nu am cerut si nu stim cum sa mai abordam, pentru ca ne raneste si ne sfasie mereu, ca pe ceva ce nu poate fi controlat, ci doar suportat, se intampla ca, unii dintre noi, sa intrebam: „De ce m-am nascut?” Si, desi, conform profetului Isaia (Isa. 45.9-11), aceasta nu este o intrebare pe care sa I-o pui lui Dumnezeu, fata in fata cu suferinta (si conform aceleiasi Scripturi), chiar si oamenii lui Dumnezeu (si-)au pus-o. Iov, ca si Ieremia (Ier. 20.14), mai tarziu, a facut chiar „mai mult” – si-a blestemat ziua nasterii (Iov 3.1-9) si a marturisit ca, in focul acelei incercari teribile, isi dorea ca, mai curand, sa fi murit in pantecele mamei sale (Iov 3.11), sa fi fost „ca o starpitura ingropata, ca niste copii care n-au vazut lumina” (Iov 3.16) sau sa isi fi „dat sufletul la iesirea din pantecele ei” (Iov 3.11). Caci, aducandu-l pe lume si permintandu-i sa creasca si sa devina matur, Dumnezeu i-a descoperit suferinta umana (Iov 3.10), suferinta cu privire la care patriarhul va dizerta amplu, pe parcursul confruntarii cu boala si consecintele loviturilor diabolice, in controversele cu „prietenii” sai. Citește mai mult »Viata la raspantii

O judecata neanticipata

„Caci pentru orice lucru este o vreme si o judecata.” (Ecles.8.6)

Cineva spunea ca, si cand urci, si cand cobori, intalnesti aceiasi oameni. Nu chiar aceiasi sau nu mereu aceiasi. Exista drumuri in jos sau prabusiri, in urma carora poti intalni oameni despre ale caror existente, chiar daca aveai habar, nu banuiai si nu puteai sa iti imaginezi, nici in cele mai sumbre ganduri, ca vor fi similare cu a ta, la un moment dat. Nici chiar in cosmaruri poate nu ti-a trecut prin minte ca vei impartasi „soarta” unor oameni pe care ii considerai decazuti si demni de toate desaprecierea ta. Citește mai mult »O judecata neanticipata

Despre fapta si rasplata

„…pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, si le face il voi asemana cu un om cu judecata care si-a zidit casa pe stanca. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca. Insa oricine aude aceste cuvinte ale Mele, si nu le face, va fi asemanat cu un om nechibzuit care si-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au izbit in casa aceea; ea s-a prabusit, si prabusirea i-a fost mare.” (Matei 7.24-27)

„Ce pietre si ce zidiri!” (Marc.13:1)

Maretia acestei cladiri profund adorate, care devenise evreilor divinitate, urma sa se prabuseasca insa in praf. In ziua in care autointitulatii judecatori Il judecau pe Judecator, nu banuaiu ca se judeca pe ei insisi, ca, odata cu acea condamnare la moarte, soarta cetatii ucigase si indelung razvratita este pecetluita, cu sange pentru sange. Citește mai mult »Despre fapta si rasplata

Parfum de crestin

„Spalati-va deci si curatati-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul!” (Isa. 1:16)

Au venit caldurile si igiena precara inseamna acum disconfort nu doar pentru propria persoana (daca aceasta il mai simte), ci si pentru cei alaturi de care traiesti sau calatoresti, cu care vii in contact pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Dar, daca mari conducatori nu s-au sinchisit de acest lucru, in cursul vremurilor, de ce sa se prapadeasca, facand uz de apa si sapun, sarmanii muritori din ziua de astazi? Citește mai mult »Parfum de crestin

Titanic: din lectiile trecutului

„Sculati-va si plecati, caci aici nu este odihna pentru voi; caci, din pricina spurcaciunii, vor fi dureri, dureri puternice.” (Mica. 2.10)

Toti credem ca avem vieti speciale, ca noua nu ni se poate intampla ceva rau, cu atat mai putin foarte rau, oricum nu un rau iremediabil sau fatal. Credem cu tenacitate ca ceea ce intreprindem este sub calauzirea lui Dumnezeu (cei care credem in El si in calauzirea Lui) si ca drumurile pe care El ne duce sunt cele catre bine un pamantesc indubitabil. Ne incapatanam sa credem, chiar daca suntem „pe fundul vasului”, ca salvarea va veni, ca exista intotdeauna scapare. Citește mai mult »Titanic: din lectiile trecutului

Fascinantul drum al unui samurai spre crestinism

„Eram gata sa raspund celor ce nu intrebau de Mine, eram gata sa fiu gasit de cei ce nu Ma cautau; am zis: ‘Iata-Ma, iata-Ma!’ catre un neam care nu chema Numele Meu.” (Isaia 65.1)

Zi dupa zi, aceleasi chipuri si aceleasi activitati. In valea saraca in care traieste, samuraiul acepta, cu obida, viata pe care o duce si care este aceeasi, an dupa an, fara sa banuiasca faptul ca viata i se va schimba candva radical, intr-un mod la care nici nu s-ar fi gandit. Cum ar fi putut sa viseze acest om umil, stramutat fortat, cu o viata doar putin mai buna decat a truditorilor pamantului, tratati de stapan ca vitele de munca, ce curs va lua viata sa si ca va deveni o personalitate istorica, si, mai mult, numele sau va fi scris intr-o alta Carte, pentru eternitate. Citește mai mult »Fascinantul drum al unui samurai spre crestinism