Sari la conținut

Eu ma rog si ma duc la vot

„Urmariti binele cetatii in care v-am dus in robie si rugati-va Domnului pentru ea, pentru ca fericirea voastra atarna de fericirea ei!” (Ieremia 29.7)

votat

Desi, de multi ani, putem sa ne exercitam dreptul la vot intr-un mod democratic, din motive numeroase, unele mai pragmatice, altele mai „pioase”, nu o facem. Pentru a preveni si combate aceasta „senilitate electorala”, voi incerca sa arat de ce motivele invocate sunt false, prezentandu-le pe cele mai des evocate, cu scuzele demontate:

1. „Nu ma pricep, asa ca-i las pe altii, care se pricep, sa aleaga.”
Din pacate, statisticile arata ca prezenta cea mai mare la vot o au cei care nu prea au agreat stiinta de carte. Deci, cel putin din acest punct de vedere, argumentul stiintei nu sta in picioare asa ca, daca nestiinta decide sortii, de ce nu „unde merge mia, sa nu mearga si suta”? Lucrurile pot fi privite si altfel: nestiinta asumata si/sau afisata nu poate fi scuzata, mai ales in epoca actuala, cu foarte multe surse de informatii in media, mai ales cea virtuala. Oricum, aceste scuze sunt invocate, in general, nu de persoane retardate sau cu putina carte, ci de unele care au si potential intelectual, si educatie, dar sunt marcate de comoditate.
Un caz aparte il constituie nestiinta crestinilor exprimata prin nedumeriri precum: „De unde sa stiu care e cel bun, care e cel dupa voia lui Dumnezeu?” Draga bunule crestin, Dumnezeu nu va lua candidatii de guler sa-i aduca in fata ta si sa te ajute sa te decizi cu un „An-tan-te-di-ze-ma-ne-pe”, un mijloc sigur de sortare pentru copiii de varste prescolare. Dumnezeu ne-a dat judecata si, prin utilizare, pe baza prescriptiilor scripturistice foarte clare, putem sa facem o buna delimitare intre persoane si programe.
Asa ca, atat pentru cei spirituali, cat si pentru cei mai putin spirituali, scuzele, de tipul, „nu cunosc, nu vreau sa gresesc, nu vreau sa ma fac partas la rau”, nu justifica absenta de la vot. Ignoranta voita este vina impartasita si esuare reusita.

2. „M-am saturat sa aleg ‚raul cel mai mic’. Toti sunt la fel, toti sunt mincinosi/pacatosi.”
Nu, nu sunt toti la fel si, chiar vorbind de un „rau mai mic”, marturisim ca nu sunt toti la fel. Acum, mergand pe logica ca „toti sunt rai”, intr-un fel adevarata, caci Dumnezeu spune ca toti au pacatuit, ar insemna sa infieram nu doar universul politic, ci si pe cel al religiei institutionalizate, in care au loc si fapte incriminante, si din care au razbatut scandaluri cu persoane marcante. Pentru ca exista rau pe lumea aceasta, de frica neghinei, aruncam toata recolta? Daca apa este murdara, aruncam cadita cu tot cu copil? Nu cumva, mai curand, ar trebui sa analizam informatiile disponibile, pastrand ce este bun si ferindu-ne de ce pare rau (1 Tesaloniceni 5.22)? Daca Biblia are aceasta recomandare, cum ar putea un altfel de argument sa stea in picioare?

3. „Nu este decat un vot; unul in plus sau in minus chiar nu conteaza.”
In parabola talantilor, se mentioneaza ca persoana care avea doar un talant s-a dus si l-a ingropat, pentru ca a considerat ca nu poate face prea mult cu o valoare atat de mica si pentru ca se gandea ca risca daca se implica, iar, in cazul in care pierde, Dumnezeu il va pedepsi. Dar, cat de ciudat, Dumnezeu il judeca pentru ca nu s-a implicat!
Faimoasa, miraculoasa chiar, evacuare de la Dunkerque/Dunkirk, nu ar fi fost posibila, daca oamenii care au participat ar fi gandit ca nu au decat un talant. In mai 1940, armata germana a invadat Franta, izoland spre Canalul Manecii si amenintand cu decimarea trupe belgiene, franceze si britanice. In Marea Britanie, oamenii au fost anuntati sa se roage pentru soldatii aflati intr-un „pericol cumplit” in Franta. Englezii s-au rugat, dar au si actionat, declansand Operatiunea Dynamo, o ampla actiune de evacuare a soldatilor de la Dunkirk. Prin aceasta operatiune, in perioada 27 mai – 4 iunie, au fost evacuati 338.226 de soldati, o cifra uriasa. Acest „miracol” nu ar fi fost posibil daca, la apelurile Amiralitatii, nu s-ar fi mobilizat, voluntar, aproximativ 400 de mici ambarcatiuni private (dintre care unele barci pescaresti foarte umile), aproape jumatate din totalul de vase utilizate pentru evacuare.
Ce sa faci cu o amarata de barca pescareasca si doar cu o barca? Dunkirk a demonstrat ca, doar cu o barca, poti transforma „un dezastru intr-un triumf”, dupa cum a apreciat Churcill.
Doar un talant.
Doar o barca.
Doar un vot.
Dunkirk demonstreaza ca, pentru a reusi, inclusiv electoral, UNU este suficient, si ca succesul nu este garantat de principiul „ori un poloboc, ori deloc”, caci „strop cu strop se face un poloboc”.

4. „Nu vreau sa gresesc si sa regret.”
In copilarie, unul dintre presedintii Americii a mers la cizmar pentru a-si face o pereche de pantofi. Cum nu putea sa se hotarasca ce sa aleaga, pentru ca nimic din ce i se prezenta nu il multumea, l-a lasat pe cizmar sa decida in dreptul sau. Cand s-a dus sa ridice pantofii, surpriza, unul avea varful rotund si altul patrat! Copilul, peste masura de contrariat, a cerut explicatii. Cizmarul l-a lamurit, oferindu-i o pretioasa lectie de viata: daca nu vrei sa traiesti cu urmarile propriilor alegeri, vei trai cu urmarile alegerilor altora, care pot fi si mai incomode decat cele pe care ai vrut sa le eviti. Trebuie sa decizi, si sa risti chiar, daca ti se pare ca ai doar optiuni incomode si neplacute, caci si cei pe care ii lasi sa aleaga in dreptul tau au aceleasi posibilitati. Iar daca nu ai ales, platesti ce primesti si nu ai dreptul sa contesti! Drepturile revendicate trebuie precedate de datorii executate!
Atunci cand decizi sa te tii departe de vot, ai facut deja o alegere si, neimplicandu-te direct, i-ai imputenicit pe altii sa o faca, ai luat o decizie si ai actionat intr-un mod care te va afecta si pentru care esti totusi responsabil, dar pentru ale carei consecinte nu ai dreptul sa spui ca este ceva reprobabil. Cu alte cuvinte: nu votezi, nu comentezi!
In concluzie, poate ca nu vom deveni, prin alegerile noastre presedinti de tara, dar, in mod cert, putem sa contribuim la alegerea unui presedinte de tara, fara a ne crampona de un argument care se pare ca nu sta in picioare.

5. „Crestinii nu trebuie sa faca politica, nu vreau sa ma fac partas la rau.”
Edmund Burke, om politic, orator si autor irlandez, a afirmat: „Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic”. Daca nu vor sa „faca politica”, crestinii trebuie sa faca insa evaluari politice si sa aiba luari de pozitie atunci cand statul de drept si libertatile fundamentale ale omului sunt atacate (Psalmi 58.1, Proverbe 24.11-12, Proverbe 31.8-9). Tacerea si inactivitatea inseamna, uneori, complicitate la faradelege, la rautate. In plus, votul este o datorie civica, iar anumite recomandari scripturistice pot fi interpretate si ca fiind, daca nu imperative, cel putin permisive pentru vot (Matei 22.21, Ieremia 29.7).

6. „Nu ma priveste, nu ma afecteaza, nu (trebuie sa) ma bag.”
Un lider religios protestant, din Germania nazista, isi deplangea soarta, considerand insa ca o merita. Caci, spunea dumnealui, atunci cand nazistii ii vizau pe evrei, am tacut, pentru ca nu era vorba de mine sau de ce avea legatura cu mine; cand au fost loviti comunistii, am tacut, din acelasi motiv; oricine altcineva a fost hartuit, lovit, ucis sau inchis, am tacut si nu m-am opus – nu ma privea; iar atunci cand eu si cei pe care ii reprezentam am fost atacati, nu mai avea cine sa ne ia apararea: toti cei care ar fi putut sa o faca au fost „secerati”, cu acordul pe care il dadusem prin tacerea mea.
Ce nu te intereseaza si nu te afecteaza azi, s-ar putea sa te loveasca maine. Si, chiar daca esti crestin, nu uita ca si crestinii sunt supusi problemelor acestei vieti (1 Petru 5.9), nu suntem feriti, chiar daca suntem „in casa imparatului” (Estera 4.13).

7. „Sunt ocupat, nu am timp!”
Sigur ca da! Omul merge la coasa si cand il cauta „Doamna cu coasa”. Pentru ca, in general, oamenii nu discern si nu se pregatesc pentru evenimentele semnificative. Si, pe de alta parte, cand datoria ii cheama intr-un loc, sa faca un lucru, ei musai trebuie sa fie in altul si sa faca altceva. Cand Dumnezeu cheama la nunta, oamenii isi aduc aminte de holde si de negustorii (Matei 22.1-5), iar cand e nevoie sa nu chefuiasca, ci sa se pregateasca pentru razboi, ei benchetuiesc (Daniel 5.1-31). Si, evident, cand trebuie sa mearga la vot, au de cutreierat pamantul tot.
Crestinii au o gaselnita mult mai frumoasa: ei fac lucrarea lui Dumnezeu. Pai, si levitul si preotul evocati in Pilda bunului samaritean (Luca 10.25-37) faceau asta, trecand pe langa El.

In loc de epilog, concluzie, incheiere:
Am probleme de sanatate foarte serioase si as putea sa stau, scuzabil, acasa, dar nu o voi face! Voi urmari „binele cetatii” in care traiesc, nu stand la televizor sau la calculator, cu o punga de popcorn in brate, ci exprimandu-ma prin vot. Pe langa problemele de sanatate, sunt si alte aspecte „pioase” si amenintari, care ma retin sau imi dau ghes pasului in alta parte. Si as putea sa ma cramponez de ele precum silitorul preot si neprihanitul levit, care au condamnat talharii, dar s-au ferit de risc. Prefer sa fiu insa un samaritean pacatos, dar responsabil, care s-a murdarit si a riscat intervenind.
Si cu asta am terminat – articolul, caci inca nu am votat.
… Am uitat sa spun ceva important: pentru oricine va castiga, ma voi ruga, potrivit cu ce spune Scriptura (1 Timotei 2.1-4)!

4 comentarii la „Eu ma rog si ma duc la vot”

  1. daniel corneliu nicolici

    Tot respectul pentru modul diplomatic si teologic in care a fost constuit si gindit acest articol care are menirea de a influenta masele sa mearga la vot, dar fara multa filosofie si teologie complicata amintesc doar cite ceva din cele inspirate despre siguranta pe care-o avem in a merge la vot:

    Copiii lui Dumnezeu nu trebuie sa aiba de-a face cu politica.

    „Domnul doreste ca poporul Sau sa dea uitarii chestiunile politice. Asupra acestor subiecte tacerea este elocventa. Domnul ii cheama pe urmasii Sai sa se uneasca in privinta principiilor curate ale Evangheliei, care sunt atat de clar descoperite in Cuvantul lui Dumnezeu. Noi nu putem vota in siguranta pentru partidele politice, caci nu stim pentru cine votam. Nu putem fi in siguranta, daca tinem partea vreunei scheme politice… Copiii lui Dumnezeu nu trebuie sa aiba de-a face cu politica. NU LUATI PARTE LA LUPTELE POLITICE. Despartiti-va de lume, si abtineti-va de a aduce in biserica sau scoala idei care sa conduca la lupte si tulburari. Cearta este otrava morala, adusa in oranduirea sociala de fiintele omenesti care sunt egoiste.” Ellen Withe GW.391-395

  2. Pacea Domnului Isus!

    Va multumesc din tot sufletul pentru acest articol (mesaj) prin care am putut sa inteleg mai bine cum stau lucrurile in privinta atitudinii unui crestin asupra dreptului sau al datoriei de a vota.
    Sincera sa fiu, nici eu nu m-am dus la vot de cand am devenit crestina, pentru ca asa am inteles: si anume ca un crestin nu trebuie sa voteze pt ca ar fi ca si cum ar impune lui Dzeu alegerea unuia sau altui candidat.
    De aceasta data, ma voi ruga si voi merge sa-mi dau votul.
    Dzeu sa va binecuvanteze!

  3. Sper sa postati acest comentariu inainte de inceperea votariii…

    Daca acest articol se refera la votul in cadrul Bisericii, e OK, dar daca, intamplator???, este legat de ziua de vot national, e o greseala teribila si ar trebui sa va cereti scuze tuturor celor pe care ii infuentati contra vointei lui Dumnezeu!!!
    Despre lumea politica EGWhite afirma in rezumat ca suntem datori a vota legi si nu oameni!!! Mai mult, suntem responsabili de greselile si pacatele celor pe care i.am votat:

    8T 237
    Fiecare membru al comunitatii are un vot in alegerea slujbasilor comunitatii.

    {Temperanta 253}
    6. PUTEREA VOTULUI
    Raspunderea noastra de cetateni. – Desi nu este intelept sa ne implicam in chestiunile politice, este totusi privilegiul nostru de a lua o pozitie hotarata fata de toate problemele legate de reforma temperantei. Referitor la acest lucru, eu am avut adeseori o marturie clara. Intr-un articol publicat in Review, la 8 noiembrie 1881, am scris:
    Fiecare votant are cuvantul lui. – “In tara noastra binecuvantata, fiecare votant are un cuvant in stabilirea legilor care vor controla natiunea. Sa nu fie aceasta influenta si acest vot puse de partea temperantei si a virtutii?”

    (Principiile fundamentale ale educatiei crestine 475)
    Domnul nostru doreste ca poporul Sau sa nu se preocupe de problemele politice. Tacerea este elocventa in aceasta privinta. Domnul Hristos ii cheama pe urmasii Sai sa fie de partea principiilor curate ale Evangheliei, care sunt clar descoperite in Cuvantul lui Dumnezeu. Noi nu putem vota cu certitudine pentru partidele politice, caci nu stim pentru cine votam. Noi nu ne putem implica in diferite scheme politice si sa ne simtim in siguranta. Noi nu putem lucra spre a face pe plac unor oameni care se vor folosi de influenta pe care o au pentru a restrange libertatea religioasa si pentru a pune in aplicare masuri represive, prin care conduc sau forteaza pe semenii lor sa tina duminica in locul Sabatului. Ziua intai a saptamanii nu este ziua de inchinare. Este un sabat fals, contrafacut, iar membrii familiei lui Dumnezeu nu se pot alatura oamenilor care inalta aceasta zi si nu pazesc Legea lui Dumnezeu, calcand in picioare Sabatul Sau. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie sa voteze pentru a pune in functie astfel de oameni; caci, daca fac acest lucru, ei se fac partasi la pacatele pe care acestia le comit cand sunt in functie.

  4. Acest raspuns este pentru comentariile care contin obiectii in raport cu votul crestinilor, invocand citate din E. G. White.

    Pentru inceput, vreau sa mentionez ca nu am de ce sa imi cer iertare (asa cum mi s-a cerut), pentru articolele pe care le-am publicat inainte de „ziua de vot nationala” (nu intamplator, ci intentionat), cu scopul de a ajuta crestinii sa faca alegeri constiente si corecte. In viziunea personala, as fi avut de ce sa imi cer iertare daca as fi stat „cu mainile in san” sau tastand citate, zeci de ani recitate si decontextualizate, pentru a scuza o atitudine de nonactiune, sub pretextul de neimplicare politica, cand votul constituie, in fapt, o responsabilitate civica. Scuze as putea sa imi cer pentru intarzierea postarii comentariilor si a raspunsului, insa, dupa cum am mentionat intr-unul dintre articole, am probleme de sanatate care nu imi permit o activitate sustinuta pe site si un feedback rapid.

    Ce as avea de spus in raport cu acele comentarii mentionate mai sus:

    Acest articol nu a fost construit „diplomatic”, cu sensul de a insela. Mai mult, nu ma adresez unor „mase” nestiutoare, prin metode manipulatoare, ci unor fiinte rationale, cu argumente, sper eu, clare, dar si cu referinte biblice verificabile.

    Unul dintre citatele indicate, din E. G. White, vizeaza ca „nu este intelept sa ne implicam in chestiunile politice”, dar este „privilegiul nostru de a lua o pozitie hotarata fata de toate problemele legate de reforma temperantei”. De asemenea, Ellen White a spus, dupa cum se indica si in comentarii, ca fiecare votant are un cuvant in stabilirea legilor care vor controla natiunea: „Sa nu fie aceasta influenta si acest vot puse de partea temperantei si a virtutii”?

    Ellen White subliniaza puterea votului in a determina legile unei tari si face referire, in particular, la acele legi ale temperantei. Daca, in acel context istoric si in acea zona, respectivul subiect era unul „fierbinte” pentru crestinii adventisti, ea nu a spus „stati cu mainile in san”, ci „folositi-va votul”. Dar responsabilitatea si „privilegiul”, de a stabili legile care vor controla „natiunea”, nu tin doar de o anumita zona, o anumita perioada si o anumita problematica. In contextul particular al tarii si al vremurilor noastre, raman alte legi pe care trebuie sa le aparam prin vot si care nu au de a face (doar) cu interesele/chestiunile partidelor politice, ci si cu cetatenii acestei tari, deci si cu noi, in aspecte precum accesul la educatie si sistemul medical, independenta justitiei, drepturile si libertatile acordate institutiilor si cetatenilor. Din aceasta ultima perspectiva, poate ca ne intereseaza ceea ce candidatii si partidele propun direct sau consacra indirect, in raport cu libertatea religioasa. Caci tot Ellen White spune ca: „noi nu putem lucra spre a face pe plac unor oameni, care se vor folosi de influenta pe care o au, pentru a restrange libertatea religioasa si pentru a pune in aplicare masuri represive”. Sa-mi fie cu iertare, dar acest lucru il putem face frecvent prin nevotare, lasand ca cei, pentru care noi suntem doar o confesiune minoritara, sa decida ce se va intampla cu libertatea noastra. Sa-mi fie cu iertare, dar, cand nu iesim la vot, desi vedem ca anumite discursuri si masuri strivesc libertati fundamentale, mi se pare ca facem tocmai ceea ce Ellen White a spus sa nu facem. Ellen White spune: „poporul lui Dumnezeu nu trebuie sa voteze pentru a pune in functie astfel de oameni”. Cuvintele acestea par prohibitive nu pentru vot, ci pentru votul acordat unui anumit tip de oameni, care pot constitui o amenintare, inclusiv pentru biserica noastra. Cuvintele citate contin sfaturi pe care le-am dat si eu, in cele doua articole postate in 14.11.2014, cu precadere in articolul „Mic ghid de selectie a celui mai bun candidat”, unde am precizat ca, atunci cand alegem, trebuie sa o facem „cu ochii in sapte” la ceea ce si cum candidatii propun. Oamenii care nu pot fi votati cu respectul principiilor noastre si in siguranta libertatilor noastre, da, aceea nu trebuie votati.

    Totodata, lucrurile pot fi privite si altfel: Daca votul este un pacat si a-l exercita inseamna a sustine o „putere” care poate pacatui, inclusiv prin restrangerea libertatii religioase, a plati taxe nu inseamna acelasi lucru? Atunci, ar insemna sa nu mai platim taxe, desi Isus a spus explicit, chiar pornind de la acest aspect, ca trebuie sa dam „Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”? (Matei 22.21)

    „Noi nu putem vota cu certitudine pentru partidele politice, caci nu stim pentru cine votam.” In acele timpuri, cand aceste afirmatii au fost facute, in secolul al XIX-lea, sursele de informare erau mult mai putine si mass media susceptibila de partizanat – acest lucru putea fi, deci, afirmat. Si azi, daca ne-am referi doar la media traditionale, poate ca nu am sti pentru cine trebuie sa votam. Insa internetul, cu multe intitiative singulare si dinspre societatea civila, a schimbat regurile de informare si de comunicare, astfel incat, azi nu prea mai putem sa spunem ca nu stim. Trecand pe alt palier electoral, si ridicand aceleasi probleme, in cadrul bisericii, cum procedam? In biserica nu votam oameni despre care nu stim uneori mai mult decat despre cei politici? Raspund interogativ si din aceeasi perspectiva ecleziastica unei alte probleme ridicate: complicitatea la pacatele alesilor. Daca prin vot ne facem partasi pacatelor celor alesi, asa cum s-a pus problema, nu ne facem partasi pacatelor tuturor alesilor nostri si, oare, cei ce au functii in biserica nu fac niciun pacat in exercitarea functiilor pe care le ocupa si pentru care noi i-am delegat prin vot? Credeti ca, daca in cadrul Bisericii Adventiste, ar exista institutii precum DNA, DIICOT si ANI, care sa aplice principiile care functioneaza in „pacatosul” univers al justitiei „de afara”, nu s-ar putea vorbi, si in biserica, de abuz in serviciu, trafic de influenta, conflict de interese, dar si de alte fapte pe care aici nu le vreau mentionate si care „afara” sunt condamnate? Sau poate ca acestea sunt doar ilegalitati, dar nu pacate?

    Pe langa tot ce am spus mai sus, afirm ca, potrivit cu ceea ce eu am inteles, pozitia oficiala a Bisericii Adventiste de Ziua Saptea nu este in sustinerea unui partid, dar nici impotriva votului, ci pentru un vot rational. (Mesajul Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea cu ocazia alegerilor prezidentiale) De asemenea, Biserica Adventista a luat pozitie fata de anumite chestiuni politice, incriminand, in cazul campaniei electorale recent incheiate, implicarea Bisericii Ortodoxe Romane si discursurile care par sa instige la ura si nu prea favorizeaza libertatea religioasa. (Scrisoare deschisa, adresata cetatenilor Romaniei, patria tuturor romanilor) De aceea, vreau sa cred ca, daca acum ar veni un Hitler, Biserica nu ar ramane in silentiozitate, transmitand astfel un „mergi linistit mai departe”. Dar, indiferent de pozitia oficiala, noi, ca indivizi, ce am face? Daca ar candida azi Hitler, cu un discurs evident nationalist si intolerant, nu am merge sa dam un vot sanctionant? Oare crestinii adventisti ar sta, piosi, acasa, vazandu-si de religia lor, asa cum vor, in timp ce la vot ar merge, in numar mare, nationalistii si antisemitii, care i-ar ajuta pe evrei sa plece de acasa la gazare si la cuptor? Felicitari! Daca adventii trebuie sa fie atat de „neimplicati politic”, sa inteleg ca, la Revolutie, au stat toti, neprihaniti, in casa, in timp ce niste pacatosi, care nu mai suportau politica unui stat dictatorial, au iesit din casa si au murit, inclusiv pentru libertatea lor religioasa? Sau credem ca Dumnezeu ne da totul pe tava, eventual cu sacrificiul altor oameni, de care se presupune ca ne pasa? Trecand peste faptul ca Dumnezeu nu este Unul al nonactiunii, nu cumva aceasta atitudine ofera lumii o marturie proasta, ca suntem comozi si „ingusti”, egoisti si oportunisti?

    In alta ordine de idei, razboiul fiind ceva rau, ce ar fi facut, in Al Doilea Razboi Mondial, un bun adventist (care vrea sa fie neimplicat politic si sa se tina departe de o conflagratie in care, evident, oamenii ucid si mor), atunci cand Aliatii au intrat in razboi? Ar fi spus „Nu!”, caci este vorba doar despre „niste chestiuni politice”, chiar daca aceste „chestiuni” presupuneau teritorii straine anexate si cateva milioane de oameni dusi la gazare si la furnale? In realitate si din fericire, nu toti au spus insa asta, unii au participat la razboi, cu statut de necombatant, intr-adevar, dar s-au remarcat ca adevarati eroi.

    Sustineri de neimplicare politica, facute cu aplomb, am auzit la multi adventisti, care, insa, in acelasi timp, se faleau cu Ben Carson, membru al Bisericii Adventiste, eminent neurochirurg american si, actualmente, politician marcant, considerat in State si un posibil candidat la Casa Alba. Imi spuneti si mie cum vine asta, cat de onesta poate fi o atitudine de tipul: „urasc tradarea, dar iubesc pe tradatori”?

    In concluzie, declaratiile Ellenei White trebuie interpretate in contextul mai larg al scrierilor sale, in contextul local si istoric in care au fost formulate (cu atat mai mult cu cat Ellen White a recunoscut, de exemplu, ca intre America si Europa exista diferente care trebuie luate in considerare), aplicate si contextualizate pentru fiecare tara si chiar pentru orice individ. Un exemplu fiind chiar si recomandarea ei de particularizare a reformei sanitare, in functie de profilul biologic al fiecaruia, de situatia financiara si de ce ofera arealul de locuit, fara presiuni pentru adoptare si cu atat mai putin pentru urmarea unei „cai superioare”.

    Si tot in concluzie, intr-o interpretare personala, consider ca a avea opinii fundamentate biblic si a le exprima prin vot, in beneficiul tarii, al familiilor noastre si al nostru, personal, nu este o contravenienta spirituala.

Dă-i un răspuns lui daniel corneliu nicolici Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *