„Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare, si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei”. (Eclesiastul 9.12)
Am primit pe email, prin intermediul unui grup de discutii al carui membru sunt, urmatorul anunt:
„Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare, si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei”. (Eclesiastul 9.12)
Pentru un condamnat la moarte, timpul se dilata, putinele clipe care au mai ramas sunt multe, iar scurtarea acestora si punerea brusca in fata inevitabilului de temut demobilizeaza psihic. Acele clipe, ultimele picaturi din paharul vietii nu mai pot fi sorbite, paharul s-a spart, a cazut chiar de la buze, chiar cand te simteai mai insetat si pretuiai mai mult acea licoare, altadata atat de putin importanta. Si nu doar ca savoarea acestor ultime trairi nu o mai poti avea, dar nici pregatirea, familiarizarea mintala cu ceea ce va veni nu mai este posibila.
„Acum, asa vorbeste Domnul, care te-a facut, Iacove, si Cel ce te-a intocmit, Israele! ‚Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu. Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde, si flacara nu te va aprinde. Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau! Eu dau Egiptul ca pret pentru rascumpararea ta, Etiopia si Saba in locul tau. De aceea, pentruca ai pret in ochii Mei, pentruca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine, si popoare pentru viata ta.’”. (Isaia 43. 1-2)
S-a intamplat, printr-un anumit concurs de evenimente, sa acord consultanta medicala unui doctor care urma sa faca o colecistectomie, probabil laparoscopica. Am uitat sa il intreb ce tehnica vor folosi medicii pentru a-l priva de organul cu aluviuni si prundis. Nu rad de persoana respectiva, caci am trecut si eu pe aici, dar incerc sa prezint cu putin umor pataniile omenesti, cel putin la inceputul „istorisirii”, caci „dupa soare vine si nor”.