Sari la conținut

Incercare

Cu Dumnezeu aproape, biruitori prin ape…

„Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? (…) Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Rom. 8.35, 37)

Doua treimi dintre romani cumpara doar produsele strict necesare si probabil ca nici apropierea Sarbatorilor Pascale nu va aduce schimbari mari in obiceiurile achizitive, decat la inconstientii vizati de organizatiile de credit care lanseaza oferte „chilipir”. Romanii sunt insa obinuiti cu stransul curelei si chiar cu lipsurile la produsele fundamentale, care macar acum se gasesc, caci au existat vremuri cand acestea erau supuse procesului de rationalizare si lipseau din galantare. Este adevarat ca nici sa vezi si sa nu ai nu e placut pentru om: macar „Ochii care nu (se) vad (se) uita”, dupa cum spune un proverb, dar, cand ochii vad si pofta sau nevoia cere, spun unii ca e mult mai greu, desi, daca maine nu le-ar mai putea vedea si avea nici „macar putin, de pofta, acolea”, opinia formulata ar fi alta. Citește mai mult »Cu Dumnezeu aproape, biruitori prin ape…

Viata la raspantii

„Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise.” (Ios. 1.3)

Cand simtim ca vietile noastre sunt niste vase sfaramate, asupra carora ori de cate ori ne plecam ne ranim, cand ne percepem existentele ca pe ceva ce nu am cerut si nu stim cum sa mai abordam, pentru ca ne raneste si ne sfasie mereu, ca pe ceva ce nu poate fi controlat, ci doar suportat, se intampla ca, unii dintre noi, sa intrebam: „De ce m-am nascut?” Si, desi, conform profetului Isaia (Isa. 45.9-11), aceasta nu este o intrebare pe care sa I-o pui lui Dumnezeu, fata in fata cu suferinta (si conform aceleiasi Scripturi), chiar si oamenii lui Dumnezeu (si-)au pus-o. Iov, ca si Ieremia (Ier. 20.14), mai tarziu, a facut chiar „mai mult” – si-a blestemat ziua nasterii (Iov 3.1-9) si a marturisit ca, in focul acelei incercari teribile, isi dorea ca, mai curand, sa fi murit in pantecele mamei sale (Iov 3.11), sa fi fost „ca o starpitura ingropata, ca niste copii care n-au vazut lumina” (Iov 3.16) sau sa isi fi „dat sufletul la iesirea din pantecele ei” (Iov 3.11). Caci, aducandu-l pe lume si permintandu-i sa creasca si sa devina matur, Dumnezeu i-a descoperit suferinta umana (Iov 3.10), suferinta cu privire la care patriarhul va dizerta amplu, pe parcursul confruntarii cu boala si consecintele loviturilor diabolice, in controversele cu „prietenii” sai. Citește mai mult »Viata la raspantii

Si printii pot deveni robi, si cei bogati pot pierde tot (I)

„Caci cine este scutit?” (Eclesiastul 9.4 pp)

Cand ne gandim la Daniel, avem in vedere un personaj biblic a carui viata pare din plin binecuvantata, atat in ce priveste existenta spirituala, cat si cea materiala. Daniel a fost un profet, un om „preaiubit de Dumnezeu” (Daniel 10.19) si un demnitar de prim rang la curtea unora dintre cei mai mari imparati ai lumii antice. Atat am vedea noi, lumina stralucitoare din viata acestui muritor sau izbavirile din genuni, minunile extraordinare precum izbavirea din groapa cu lei. Dar, viata lui Daniel, daca am analiza-o cu mai mult aluare-aminte, a fost una din care durerea si problemele nu au lipsit.

Citește mai mult »Si printii pot deveni robi, si cei bogati pot pierde tot (I)

Cine a pacatuit?

„Cel ce sufera are drept la mila prietenului, chiar daca paraseste frica de Cel Atotputernic.” (Iov 6.14)

Daca aflam ca un om se confrunta cu o problema, care ii afecteaza pe cei din jur, cel mai mult pe cei mai de aproape – familia lui, atunci, cu o empatie vrednica de blam, incepem sa ne gandim la cine a pacatuit sau ce vrea Dumnezeu sa ii invetepe cei afectati prin acea incercare sau ne pregatim sa le asiguram un training referitor la rabdare, acceptare, resemnare. Iar daca omul da semne ca „nu mai poate”, atunci ii vorbim, foarte pios, de pacate.

Citește mai mult »Cine a pacatuit?

Cum putem invata sa trecem prin incercari, fara descurajari

„Cum nu stii care este calea vantului, nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate. Dimineata seamana-ti samanta, si pana seara nu lasa mana sa ti se odihneasca, fiindca nu stii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau daca amandoua sunt deopotriva de bune.” (Eclesiastul 11.5-6)

Cateva curiozitati istorice, pe langa care trecem indiferenti, dar care contin lectii importante despre cat de imprevizibil este succesul, despre cum pot si cele mai descurajatoare imprejurari sa se tranforme sau sa fie transformate in succes.

Citește mai mult »Cum putem invata sa trecem prin incercari, fara descurajari