Suferinta

Mergand dupa Dumnezeu, ca orbul Bartimeu

de baruc.ro
5 iulie 2013

„Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, ii voi povatui pe carari nestiute de ei; voi preface intunericul in lumina inaintea lor, si locurile strambe, in locuri netede: iata ce voi face si nu-i voi parasi.” (Isa. 42:16)

„Au ajuns la Ierihon. Si pe cand iesea Isus din Ierihon cu ucenicii Sai si cu o mare multime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cersetor orb, sedea jos langa drum si cerea de mila. El a auzit ca trece Isus din Nazaret si a inceput sa strige: ‚Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine!’ Multi il certau sa taca; dar el si mai tare striga: ‚Fiul lui David, ai mila de mine!” (Marcu 10.46-48). Oamenii care, mai mult ca sigur il condamnau pe Bartimeu pentru ceea ce credeau a fi pacatul sau ori al parintilor sai, ca sursa a bolii (Ioan.9:2) si pentru dependenta fizica si financiara de altii, il condamnau si acum cand putea sa scape de aceste condamnari si de cauzele lor. Daca s-ar fi luat dupa cei din jur, Bartimeu ar fi ramas orb si la mila oamenilor. El a preferat sa fie la mila lui Dumnezeu o data, ca sa scape de mila oamenilor pentru totdeauna si, de aceea, decat sa mai ceara obedient, cu glas scazut, de la oameni, a preferat sa ceara cu glas tare de la Dumnezeu. Stia Bartimeu ce stia, caci modul in care semenii sai se stropseau la el dovedeste de cat respect si de cata amabilitate avea parte acel om, care, in mod cert, era considerat doar o entitate tolerata, care mananca o paine din mila-sila capatata si nemeritata. Mila oamenilor nu este ceva de dorit sa fie simtit, trait, poate ca si de aceea imparatul David a cerut sa cada mai curand in mainile lui Dumnezeu decat in mainile oamenilor, caci „indurarile Lui sunt nemarginite” (1 Cron. 21:1).

Citește mai mult »Mergand dupa Dumnezeu, ca orbul Bartimeu

Cu Dumnezeu aproape, biruitori prin ape…

de baruc.ro
18 aprilie 2013

„Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? (…) Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Rom. 8.35, 37)

Doua treimi dintre romani cumpara doar produsele strict necesare si probabil ca nici apropierea Sarbatorilor Pascale nu va aduce schimbari mari in obiceiurile achizitive, decat la inconstientii vizati de organizatiile de credit care lanseaza oferte „chilipir”. Romanii sunt insa obinuiti cu stransul curelei si chiar cu lipsurile la produsele fundamentale, care macar acum se gasesc, caci au existat vremuri cand acestea erau supuse procesului de rationalizare si lipseau din galantare. Este adevarat ca nici sa vezi si sa nu ai nu e placut pentru om: macar „Ochii care nu (se) vad (se) uita”, dupa cum spune un proverb, dar, cand ochii vad si pofta sau nevoia cere, spun unii ca e mult mai greu, desi, daca maine nu le-ar mai putea vedea si avea nici „macar putin, de pofta, acolea”, opinia formulata ar fi alta. Citește mai mult »Cu Dumnezeu aproape, biruitori prin ape…

Convertirea neplanuita

de baruc.ro
16 august 2012

„Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre. Caci, dupa cum ploaia si zapada se coboara din ceruri si nu se mai intorc inapoi, ci uda pamantul si-l fac sa rodeasca si sa odrasleasca, pentru ca sa dea samanta semanatorului si paine celui ce mananca, tot asa si cuvantul Meu, care iese din gura Mea, nu se intoarce la Mine fara rod, ci va face voia Mea si va implini planurile Mele.” (Isa. 55.8-11)

Dorintele noastre sunt in mod frecvent contrazise de realitate, iar planurile noastre sunt adesea sfaramate, iar noi ramanem sa facem fata unor probleme greu de suportat, dificil de acceptat si aproape imposibil de explicat.
Acum 20 de ani, am pasit pe un teritoriu pe care nimeni nu vrea sa il cunoasca, un tinut pe care oricine intentioneaza sa il ocoleasca: cel al suferintelor determinate de probleme de sanatate. Citește mai mult »Convertirea neplanuita

Viata la raspantii

de baruc.ro
26 iulie 2012

„Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise.” (Ios. 1.3)

Cand simtim ca vietile noastre sunt niste vase sfaramate, asupra carora ori de cate ori ne plecam ne ranim, cand ne percepem existentele ca pe ceva ce nu am cerut si nu stim cum sa mai abordam, pentru ca ne raneste si ne sfasie mereu, ca pe ceva ce nu poate fi controlat, ci doar suportat, se intampla ca, unii dintre noi, sa intrebam: „De ce m-am nascut?” Si, desi, conform profetului Isaia (Isa. 45.9-11), aceasta nu este o intrebare pe care sa I-o pui lui Dumnezeu, fata in fata cu suferinta (si conform aceleiasi Scripturi), chiar si oamenii lui Dumnezeu (si-)au pus-o. Iov, ca si Ieremia (Ier. 20.14), mai tarziu, a facut chiar „mai mult” – si-a blestemat ziua nasterii (Iov 3.1-9) si a marturisit ca, in focul acelei incercari teribile, isi dorea ca, mai curand, sa fi murit in pantecele mamei sale (Iov 3.11), sa fi fost „ca o starpitura ingropata, ca niste copii care n-au vazut lumina” (Iov 3.16) sau sa isi fi „dat sufletul la iesirea din pantecele ei” (Iov 3.11). Caci, aducandu-l pe lume si permintandu-i sa creasca si sa devina matur, Dumnezeu i-a descoperit suferinta umana (Iov 3.10), suferinta cu privire la care patriarhul va dizerta amplu, pe parcursul confruntarii cu boala si consecintele loviturilor diabolice, in controversele cu „prietenii” sai. Citește mai mult »Viata la raspantii

Condamnarea fariseului

de baruc.ro
24 ianuarie 2010

„Intr-o clipa, ei isi pierd viata. La miezul noptii, un popor se clatina si piere. Cel puternic piere, fara amestecul mainii vreunui om. La fel Se poarta fie cu un popor, fie cu un om.” (Iov 34 20.29 u.p.)

Am citit zilele acestea de oameni „refrigerati”, oameni sarmani, fara adaposturi si pentru care spitalele si alte locuri „de cazare” nu au capacitate satisfacatoare – nu pentru cazuri de acest gen. NU pot si nu vreau sa imi inchipui, dar, in acelasi timp, nu pot sa nu ma gandesc cat de groaznic poate fi sa te confrunti cu o suferinta majora de care nu poti scapa, cu o criza majora dinaintea careia nu poti evada!… Un om nu intra deodata in soc hipotermic… Cata suferinta prealabila este inainte de acest soc…

Citește mai mult »Condamnarea fariseului

„Viata ce va sa vie”

de baruc.ro
14 octombrie 2009

„In ziua fericirii, fii fericit, si in ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una si pe cealalta, pentru ca omul sa nu mai poata sti nimic din ce va fi dupa el”. (Eclesiastul 7.14)

Asta asteptam mereu, doar ca atunci cand gandim, lucram si abia apoi ne rugam astfel (punem carul inaintea boilor), nu vesnicia o avem in vedere, nu „veacul viitor”, ci „veacul” acesta. Adica viata aceasta, care este plina de probleme, pe care le asteptam sa treaca, fara sa intelegem ca viata este ca un rau cu sloiuri care nu se vor topi niciodata. Si daca asteptam sa treaca sloiurile, asta nu se va intampla, decat daca va seca apa: problemele acestei vieti inceteaza doar odata cu ea, sunt indisolubil legate.

Citește mai mult »„Viata ce va sa vie”