Iov

Cum sa daruiesti fara sa primesti

de baruc.ro
6 iunie 2013

„Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi! Imparte-o in sapte, si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant.” (Eclesiastul 11.1-2)

Am o fire destul de caritabila, dar m-am ferit, totusi, de implicarea in anumite actiuni de binefacere din biserica, mai ales daca acestea erau initiate si realizate de oameni dornici sa impleteasca binefacerea cu misiunea de convertire. Probabil pentru ca nu am destula credinta si dragoste pentru Dumnezeu, ar spune unii, iar eu as raspunde categoric ca, de tipul celei pe care o manifesta ei, sigur nu am si nici nu imi doresc. Caci imi place sa daruiesc, oferind cu adevarat in dar, nu facand din ceea ce „ofer” o moneda prin care incerc sa obtin, in schimbul a ceva efemer, un suflet. Imi place sa ofer inaltandu-L pe Dumnezeu, fara a-i face beneficiarului capul „calendar”, incercand sa il constrang sa adere la ce cred eu…

Eclesiastul, inspirat de Dumnezeu, indeamna: „Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi! Imparte-o in sapte, si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant.” (Eclesiastul 11.1-2) Ce spune Eclesiastul? Citesc bine? – „Arunca”! Ce inseamna acest lucru? Inseamna sa dai neconditionat, sa dai fara a incerca sa mai tii sub diverse forme darul, sa pierzi controlul. Adica nu in felul in care ofera multi crestini:Citește mai mult »Cum sa daruiesti fara sa primesti

Dumnezeu lucreaza si prin furtuna, nu doar prin vreme buna

de baruc.ro
23 mai 2013

„De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.” (Rom. 8:28)

Furtuna de astazi a venit destul de brusc, cu manifestari brutale si urmari grave pentru cei carora locuintele le-au fost deteriorate, culturile distruse, masinile avariate sau vietile amenintate. Desi norii s-au risipit si torentele s-au oprit, poate ca unii oameni, fata in fata cu urmarile acestei dezlantuiri, se simt inconjurati de negurile problemelor si potopiti de aversele incertitudinilor – „Unde a fost Dumnezeu cand calamitatea a lovit?”. Poate ca ploaia de astazi nu ne-a udat nici macar un fir de par si nici macar varful pantofilor, insa altfel de furtuni si averse ne bulverseaza si afecteaza si noua vietile, provocand in mintile noastre acelasi tip de intrebari. Caci, loviti de necazuri, nu stim la ce si la cine sa ne mai raportam – la Dumnezeu, la cel rau, la imprejurari, la noi: Dumnezeu a adus aceste dureri, cel rau sau este lucrarea naturii/oamenilor? Citește mai mult »Dumnezeu lucreaza si prin furtuna, nu doar prin vreme buna

Viata la raspantii

de baruc.ro
26 iulie 2012

„Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise.” (Ios. 1.3)

Cand simtim ca vietile noastre sunt niste vase sfaramate, asupra carora ori de cate ori ne plecam ne ranim, cand ne percepem existentele ca pe ceva ce nu am cerut si nu stim cum sa mai abordam, pentru ca ne raneste si ne sfasie mereu, ca pe ceva ce nu poate fi controlat, ci doar suportat, se intampla ca, unii dintre noi, sa intrebam: „De ce m-am nascut?” Si, desi, conform profetului Isaia (Isa. 45.9-11), aceasta nu este o intrebare pe care sa I-o pui lui Dumnezeu, fata in fata cu suferinta (si conform aceleiasi Scripturi), chiar si oamenii lui Dumnezeu (si-)au pus-o. Iov, ca si Ieremia (Ier. 20.14), mai tarziu, a facut chiar „mai mult” – si-a blestemat ziua nasterii (Iov 3.1-9) si a marturisit ca, in focul acelei incercari teribile, isi dorea ca, mai curand, sa fi murit in pantecele mamei sale (Iov 3.11), sa fi fost „ca o starpitura ingropata, ca niste copii care n-au vazut lumina” (Iov 3.16) sau sa isi fi „dat sufletul la iesirea din pantecele ei” (Iov 3.11). Caci, aducandu-l pe lume si permintandu-i sa creasca si sa devina matur, Dumnezeu i-a descoperit suferinta umana (Iov 3.10), suferinta cu privire la care patriarhul va dizerta amplu, pe parcursul confruntarii cu boala si consecintele loviturilor diabolice, in controversele cu „prietenii” sai. Citește mai mult »Viata la raspantii

Salvarea care nu a mai venit! (III)

de baruc.ro
8 martie 2011

„Izbaveste-ma, dupa fagaduinta Ta!” (Ps.119:170)

Daca Dumnezeu nu izbaveste, sunt si crestini piosi, revizionisti, buni descendenti ai prietenilor lui Iov, care cauta nu solutii, ci asa-zise explicatii, in fapt noduri in papura:

Citește mai mult »Salvarea care nu a mai venit! (III)

Condamnarea fariseului

de baruc.ro
24 ianuarie 2010

„Intr-o clipa, ei isi pierd viata. La miezul noptii, un popor se clatina si piere. Cel puternic piere, fara amestecul mainii vreunui om. La fel Se poarta fie cu un popor, fie cu un om.” (Iov 34 20.29 u.p.)

Am citit zilele acestea de oameni „refrigerati”, oameni sarmani, fara adaposturi si pentru care spitalele si alte locuri „de cazare” nu au capacitate satisfacatoare – nu pentru cazuri de acest gen. NU pot si nu vreau sa imi inchipui, dar, in acelasi timp, nu pot sa nu ma gandesc cat de groaznic poate fi sa te confrunti cu o suferinta majora de care nu poti scapa, cu o criza majora dinaintea careia nu poti evada!… Un om nu intra deodata in soc hipotermic… Cata suferinta prealabila este inainte de acest soc…

Citește mai mult »Condamnarea fariseului

„Viata ce va sa vie”

de baruc.ro
14 octombrie 2009

„In ziua fericirii, fii fericit, si in ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu a facut si pe una si pe cealalta, pentru ca omul sa nu mai poata sti nimic din ce va fi dupa el”. (Eclesiastul 7.14)

Asta asteptam mereu, doar ca atunci cand gandim, lucram si abia apoi ne rugam astfel (punem carul inaintea boilor), nu vesnicia o avem in vedere, nu „veacul viitor”, ci „veacul” acesta. Adica viata aceasta, care este plina de probleme, pe care le asteptam sa treaca, fara sa intelegem ca viata este ca un rau cu sloiuri care nu se vor topi niciodata. Si daca asteptam sa treaca sloiurile, asta nu se va intampla, decat daca va seca apa: problemele acestei vieti inceteaza doar odata cu ea, sunt indisolubil legate.

Citește mai mult »„Viata ce va sa vie”