„Caci chiar daca smochinul nu va inflori, vita nu va da niciun rod, rodul maslinului va lipsi, si campiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot ma voi bucura in Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!”. (Habacuc 3.17-18)
Mici la punga, mari la inima … Asa vom fi noi romanii, majoritatea, dupa ce aceasta criza va trece – daca va trece sau, ma rog, daca va trece cu bine…
„Nu voi pune nimic rau inaintea ochilor mei; urasc purtarea pacatosilor; ea nu se va lipi de mine”. (Psalmul 101.3)
Mediatizeaza presa asta tot felul de fapte abominabile, descrise uneori cu lux de amanunte, ca sa „atate” si sa dea idei celor care au deja apetit pentru astfel de fapte, dar nu prea multa inspiratie. Dar stirile macar nu legitimeaza raul (sau nu prea), pe cand, anumite produse culturale de mare succes reusesc nu doar sa descrie raul si modul in care este comis, ci sa il si scuze sau, mai rau, sa il „poleiasca”.
„Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza, si sa n’aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totus Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iata ca te-am sapat pe manile Mele” (Isaia 49.15-16)
Un bebelus care s-a nascut cu o malformatie rara si care traieste de cateva luni ajutat doar de aparatura tehnica din spital, i-a adus pe parintii sai in fata justitiei. Mama vrea ca bebelusul sa fie deconectat de la aparatura care il tine in viata, in timp ce tatal refuza acest lucru.
Mama este de partea doctorilor care sustin ca bebelusul trebuie deconectat de la sistemul care il ajuta sa respire. „Viata copilului este mizerabila si nemiloasa” au sustinut avocatii spitalului in fata curtii de judecata, potrivit CNN.
„Lupta-te lupta cea buna a credintei” (1 Timotei 6.12)
Nu de mult, presa mentiona cazul exceptional al unui copil roman de numai 5 ani care are o putere samsoniana. Nu prea am fost de acord cu modul in care copilul isi „forma” corpul, privind lucrurile din perspectiva medicala. Privind lucrurile si din punct de vedere social, acest mare plus de forta precoce ar putea sa para un succes si garantia securitatii ulterioare. Omeneste, da. Au fost insa si oameni puternici care au avut esecuri rasunatoare din punct de vedere profesional, iar in ce priveste securitatea, forta nu reprezinta intotdeauna garantia.
„Dumnezeu a zis: ‚Sa fie lumina!’ Si a fost lumina” (Genesa 1.3);
„odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunerecul decat lumina” (Ioan 3.19).
Cu ani in urma, mergeam cu 601 in faimoasa Regie si, aglomerat fiind, a trebuit sa ascult (partial), fara sa ma pot muta, un tanar care povestea (razand!) un film, de groaza din cate am dedus eu. Bine ca era si galagie, ca altfel cine stie cate si ce fel de cosmaruri mi-ar fi alimentat. Nu sunt o cinefila, ma uit destul de rar la filme si atunci numai dupa ce ma asigur, din prezentare, ca nu imi va afecta securitatea mintii si principiile.
„Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte”. (Proverbe 16.25)
Am primit cadou o crema de fata, cu o promisiune-minune pe eticheta – efect de stralucire! M-am gandit ca termenul este folosit nu in sensul propriu, ca, de fapt, promisiunea ar viza un ten proaspat si stralucitor. De fapt, chiar nici nu prea am bagat in seama eticheta, dat fiind ca toate cremele promit „marea cu sarea”. Am fost insa consternata cand am descoperit, dupa prima intrebuintare, ca acea crema chiar avea efecte miraculoase: fata imi stralucea, de parca aveam particule de bronz pe ea; bine ca nu uniform, ca altfel as fi aratat grotesc. Asa macar se poate crede ca acelea sunt efectele fardului. M-am amuzat, dar m-am si suparat, pentru ca nu imi place sa am un aspect „deocheat”, pe de o parte si, pe de alta parte, ma scandalizeaza promisiunile „spoite” ale unor companii si trucurile la care recurg pentru a si le „implini”.