Inima de Tata
„Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza, si sa n’aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totus Eu nu te voi uita cu niciun chip: Iata ca te-am sapat pe manile Mele” (Isaia 49.15-16)
Un bebelus care s-a nascut cu o malformatie rara si care traieste de cateva luni ajutat doar de aparatura tehnica din spital, i-a adus pe parintii sai in fata justitiei. Mama vrea ca bebelusul sa fie deconectat de la aparatura care il tine in viata, in timp ce tatal refuza acest lucru.
Mama este de partea doctorilor care sustin ca bebelusul trebuie deconectat de la sistemul care il ajuta sa respire. „Viata copilului este mizerabila si nemiloasa” au sustinut avocatii spitalului in fata curtii de judecata, potrivit CNN.
De multe ori m-am intrebat ce faceau acei locuitori din Ghibea lui Beniamin – in timpul acelei nopti cu adevarat intunecate pentru o calatoare – care poate mai erau de omenie si care nu se poate sa nu fi auzit larma oamenilor „stricati” (Judecatori 19.22)? De ce nu au actionat? In mod cert, infractorii nu erau la prima nelegiuire, daca locuitorul batran (efraimit, deci nu bastinas) a insistat sa-i ia la el, „numai sa nu ramana in piata peste noapte” (Judecatori 19.20)!… Stia el ce stia… Si de ce oare, acei locuitori de omenie nu i-au dat pe cei care au comis faradelegea (Judecatori 20.13), pentru a fi „rasplatiti” conform normelor civile care existau atunci in Israel? Erau nu doar conlocuitori ai aceleiasi cetati, dar si partasi nu numai prin tacere, ci si prin fapte similare? Sau se simteau partasi si au vrut sa ramana solidari pana la sfarsit? Cert este ca au acoperit pana la moarte un pacat si inca unul foarte urat.
„Unde te duci?” „In Cosmos”. Da, este genul de raspuns pe care il dau oamenii obositi, agasati sau cei insolenti. Si, totusi – se pare ca, in curand, acest raspuns va desemna realitatea. Nu una care sa aiba prea mult legatura cu tara noastra, sau, mai bine zis, cu majoritatea locuitorilor acestei tarisoare, dat fiind faptul ca biletul unei astfel de calatorii